POVESTIRE IN 2 ACTE CU SAU FARA LEGATURA INTRE ELE !
ACTUL 1 –CLUJ NAPOCA
Ne gasim in minutatul si etern fascinantul Cluj Napoca. Din nefericire niciodata nu este de ajuns timpul petrecut in acest oras, insa cum calatorului ii sade bine cu drumul de aici ma indrept spre Petrosani, deci cum era de asteptat ne gasim in gara centrala din Cluj Napoca in incercarea de a ajunge la Petrosani.
Deoarece nu aveam foarte multi bani cash ma pregateam sa ies din gara pentru a merge sa scot bani de la un bancomat dupa care sa revin in gara si sa cumpar bilet, insa inainte sa ies am vazut la un ghiseu semnul prin care se deducea ca acolo poti plati si altfel decat numerar, asa ca m-am indreptat cu pasi extremi de repezi catre acel ghiseu.
Toate bune si frumoase pana cand i-am spus doamnei ca eu nu voi achita cash ci cu card, atunci dansa s-a intunecat putin si a inceput sa intoarca cititorul de carduri peste tot, si pe fata si pe spate, sa il bage in priza si apoi sa imi spuna ca dumneaei tocmai s-a intors din concediu si de unde sa stie cum functioneaza acest aparat, ca parca e jurata , numai ei i se poate intampla asa ceva, de ce numai la ghiseul ei i se aduc toate lucrurile noi ?....si lista cu de ce-uri poate continua.
Pana la urma doreste sa imi dea cardul inapoi spunandu-mi ca nu pot sa platesc cu cardul pentru ca nu are cum sa imi incaseze. Atunci cu un calm ardelenesc dobandit i-am spus distinsei doamne de la casa de bilete faptul ca eu nu am nici o vina pentru faptul ca dansa nu a fost pregatita (sau nu a inteles) corespunzator pentru a lucra cu aceasta micuta si draguta jucarie.
In spatele meu deja inca 4 persoane asteptau sa cumpere bilet, dar deja devenise o ambitie sa imi cumpar bilet platind cu cardul.
In tentativa de a ma refuza, esuata intr-un final, doamna se gaandeste sa cheme sefa de tura sa faca tranzactia , lucru care s-a si intamplat, plata a fost acceptata si la final doamna si-a cerut scuze pentru faptul ca nu a putut sa ma serveasca promt. Un lucru frumos , as putea sa spun si un lucru atat de rar...la CFR!
ACTUL 2 – BRAILA !
Ne gasim intr-o dimineata posomarata de septembrie si eu urmeaza sa vizitez orasul port Braila. Chiar daca este port la Dunare eu o sa ajung acolo cu trenul, asa ca m-am trezit odata cu gainile si la ora 6.10 am plecat spre acest oras.
In jurul orei 9.20 trenul intra tantos in modesta gara din Braila si cred ca urmeaza sa cobor. Desi stabilisem trenul de intoarcere dar din pacate nu aveam bani cash ma gandeam ca o sa ajung mai devreme in gara ca sa am timp sa iau bilet, pentru ca nici prin cap nu imi trecea ca la Braila pot sa platesc cu cardul la casa de bilete.
Bineinteles ca am putut sa platesc cu cardul asa ca am inceput „procedura”de obtinere a unui bilet pe care sa il platesc altfel decat cash.
Ii dau doamnei de la bilete cardul si dispare cu el la ghiseul alaturat, in timp ce eu asteptam, dupa cateva minute vine sa imi spuna :”cardul dumneavoastra este invalid!”... asa imi zice aparatul , atunci eu ii dau alt card si incerc sa vad unde merge sa faca tranzactia. Si am vazut...si mare noroc ca am vazut! Cardul era trecut cu incetinitorul prin aparat si nu am reusit sa vad daca era trecut corect cu banda magnetica pe unde trebuie.
Ca o mica paranteza in spatele meu se facuse o coada de 5 persoane care asteptau...in timp ce eu ma uitam neputicios cum cel de-al doilea card al meu tinde sa devina si el invalid si nu mare mi-a fost mirarea sa primesc acelasi raspuns ca si in cazul primului card.
Daca tot am pierdut timpul am zis acum sa merg pana la capat si sa nu ma las pana nu o sa imi cumpar bilet platind cu cardul mai ales ca trecusera deja 20 de minute de cand eu si ceilalti calatori din spatele meu asteptam sa ne luam bilete, in consecinta ii recomand casierei sa treaca cardul mai rapid prin aparat , lucru pe care il si face si chiar a reusit.
Dar...mereu exista un dar...cand sa primesc sa bat codul pin aparatul s-a deconectat de la retea deoarece in graba de a termina tranzactia mai repede , doamna casier , a tras atat de tare aparatul incat acesta a iesit din priza si toata munca de 20 de minute s-a dus, dar si aici , chiar daca nu mai eram in Ardeal , mi-am pastrat calmul si am repetat tranzactia.
Ca orice poveste cu final neasteptat a doua oara totul a decurs normal, doamna a rasuflat usurata caci a reusit, eu am rasuflat usurat ca dansa a reusit, calatorii care erau stransi in spatele meu au rasuflat usurati pentru ca doamna casier a reusit si pentru ca probabil nu au pierdut trenul.
In loc de concluzie sau epilog:
Intotdeauna sa ai bani cash la tine , chiar daca vrei sa platesti cu cardul, pentru ca totul este posibil si asta nu ca nu merge aparatul ci poate vine ori o doamna din concediu sau cand s-a facut instruirea referitoare la plata cu cardul doamnele povesteau daca Elodia a fost gasita sau nu.....vie sau moarta!
luni, 22 noiembrie 2010
joi, 21 octombrie 2010
Episodul 7-BUBICO....
E vara....e cald...capitala clocoteste de atatea grade in plus si totul fierbe. Nu ca m-ar deranja in mod special, eu personal fiind adeptul caldurilor mari. Chiar si asa avand cateva zile de vacanta am decis printre altele sa merg si pana in orasul meu natal sa imi vad parintii.
Asa ca inarmat cu prietenul meu cel mai bun si impreuna cu rucsacul (un alt prieten foarte bun de al meu care ma insoteste de aproape fiecare data in calatoriile mele), ne-am prezentat intr-o dimineata calduroasa de august la ora 7.30 pentru a lua trenul accelerat care ne ducea spre Busteni.
Planuri erau mari pentru acea zi :ajungeam la Busteni, vedeam pe bunica, apoi mergeam pe Valea Cerbului, dupa care de la Gura Diham mergeam spre Cabana Diham-Cabana Poiana Izvoarelor, apoi reveneam in Valea Cerbului.
Zis si facut ...veselie mare, trenul a pornit grabit spre munte , ce-i drept s-a grabit pana la Campina, apoi a mai redus motoarele ca la Comarnic sa se odihneasca aproximativ 45 de minute. Cat timp am stationat in acest minunat oras , fost mare producator de ciment, am atipit de trei ori si tot de atatea ori m-am si trezit.
Dar intr-un final reusim sa plecam spre munte si cum trenul mergea cu viteza redusa (30-40 km/h), cand la un moment dat am vorbit la telefon, cu a doua femeie ca importanta din viata mea (prima e mama... normal) si pentru ca eram foarte bine dispus l-am atins de cateva ori pe tovarasul meu cu telefonul undeva in crestetul capului....si nu o singura data ci in mod repetat. Avand se pare niste reflexe bune, dumnealui mi-a dat peste mana si ce sa vezi? Telefonul a zburat pe geam ...datorita lipsei sau prezentei foarte puternice a propriilor reflexe.
In acele clipe desi eram putin socat de aceasta intamplare ma gandeam ce a simtit venerabila si in acelasi timp onorabila doamna din schita lui Caragiale „Bubico” cand patrupedul cu acelasi nume a zburat voit sau mai mult nevoit pe fereastra trenului care din spusele ilustrului domn gonea cu viteza mai mare decat trenul nostru accelerat.
Spre deosebire de aceasta eu nu am mai facut circul de rigoare ci doar am rostit cu o voce timida: „TELEFONU’! ”.
Unde mai pui ca aceasta intamplare nefericita s-a intamplat la intrarea in Defileul Vaii Prahovei intre Comarnic si Posada, iar momentul in care „Bubico” a zburat pe geam l-am si vazut cum s-a dezmembrat si s-a ascuns printre terasamentul caii ferate.
Acum privind in urma stateam si ma intrebam ce e de facut? Eram ferm convins ca din telefon nu am ce sa mai recuperez caci socul a fost destul de puternic si nu a picat pe iarba ca sa pot sa mai am vreo speranta, dar macar imi doream sa recuperez cartela SIM, insa cum?
Urmatoarea statie in care trenul oprea era Sinaia, asa ca planurile noastre au fost nevoite sa sufere cateva modificari, deoarece am luat hotararea sa ne intoarcem la locul unde s-a produs „tragedia” pentru a recupera ce a mai ramas din „Bubico”, asa ca din Sinaia ne-am intors cu un microbus pana la intrare in Comarnic dupa care am mers pe langa calea ferata pana in locul unde stiam ca ar trebui sa fie impricinatul. Mai exista si varianta semnalului de alarma, insa un minut de intarziere pe care il pierde trenul din aceasta cauza costa 50 ron, platiti de cel care a tras semnalul, de aceea am ales varianta de a ne intoarce la locul faptei.
Am tot umblat si am tot cautat insa nimic....soarele incepuse sa devina oarecum neprietenos si ce sa vezi? Prahova curgea la vale.
La un moment dat prietenul meu cel mai bun, a vorbit cu mama lui la telefon timp in care ii spunea ca noi am ajuns la Busteni, dar exact in acel moment il zareste pe EL printre pietrele terasamentului...si va vine sa credeti sa nu insa era „Bubico” era dezmembrat insa intact. E drept nu i-am gasit bateria si asta pentru ca nu am mai stat sa o cautam caci deja pierdusem o ora cu cautarile, insa ce mai conta, peste 70% din „paguba” a fost recuperata in stare perfecta de functionare.
Am iesit la DN1 pentru a astepta un microbus spre Sinaia si numai bine ca a venit unul care ne-a dus pana la Busteni, unde am ajuns cu 2-3 ore mai tarziu decat programasem.
Si iata cum o poveste care parea ca se termina prost a devenit o poveste cu final neasteptat si „Bubico” vietuieste si in zilele noastre, asa ca am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa!
Asa ca inarmat cu prietenul meu cel mai bun si impreuna cu rucsacul (un alt prieten foarte bun de al meu care ma insoteste de aproape fiecare data in calatoriile mele), ne-am prezentat intr-o dimineata calduroasa de august la ora 7.30 pentru a lua trenul accelerat care ne ducea spre Busteni.
Planuri erau mari pentru acea zi :ajungeam la Busteni, vedeam pe bunica, apoi mergeam pe Valea Cerbului, dupa care de la Gura Diham mergeam spre Cabana Diham-Cabana Poiana Izvoarelor, apoi reveneam in Valea Cerbului.
Zis si facut ...veselie mare, trenul a pornit grabit spre munte , ce-i drept s-a grabit pana la Campina, apoi a mai redus motoarele ca la Comarnic sa se odihneasca aproximativ 45 de minute. Cat timp am stationat in acest minunat oras , fost mare producator de ciment, am atipit de trei ori si tot de atatea ori m-am si trezit.
Dar intr-un final reusim sa plecam spre munte si cum trenul mergea cu viteza redusa (30-40 km/h), cand la un moment dat am vorbit la telefon, cu a doua femeie ca importanta din viata mea (prima e mama... normal) si pentru ca eram foarte bine dispus l-am atins de cateva ori pe tovarasul meu cu telefonul undeva in crestetul capului....si nu o singura data ci in mod repetat. Avand se pare niste reflexe bune, dumnealui mi-a dat peste mana si ce sa vezi? Telefonul a zburat pe geam ...datorita lipsei sau prezentei foarte puternice a propriilor reflexe.
In acele clipe desi eram putin socat de aceasta intamplare ma gandeam ce a simtit venerabila si in acelasi timp onorabila doamna din schita lui Caragiale „Bubico” cand patrupedul cu acelasi nume a zburat voit sau mai mult nevoit pe fereastra trenului care din spusele ilustrului domn gonea cu viteza mai mare decat trenul nostru accelerat.
Spre deosebire de aceasta eu nu am mai facut circul de rigoare ci doar am rostit cu o voce timida: „TELEFONU’! ”.
Unde mai pui ca aceasta intamplare nefericita s-a intamplat la intrarea in Defileul Vaii Prahovei intre Comarnic si Posada, iar momentul in care „Bubico” a zburat pe geam l-am si vazut cum s-a dezmembrat si s-a ascuns printre terasamentul caii ferate.
Acum privind in urma stateam si ma intrebam ce e de facut? Eram ferm convins ca din telefon nu am ce sa mai recuperez caci socul a fost destul de puternic si nu a picat pe iarba ca sa pot sa mai am vreo speranta, dar macar imi doream sa recuperez cartela SIM, insa cum?
Urmatoarea statie in care trenul oprea era Sinaia, asa ca planurile noastre au fost nevoite sa sufere cateva modificari, deoarece am luat hotararea sa ne intoarcem la locul unde s-a produs „tragedia” pentru a recupera ce a mai ramas din „Bubico”, asa ca din Sinaia ne-am intors cu un microbus pana la intrare in Comarnic dupa care am mers pe langa calea ferata pana in locul unde stiam ca ar trebui sa fie impricinatul. Mai exista si varianta semnalului de alarma, insa un minut de intarziere pe care il pierde trenul din aceasta cauza costa 50 ron, platiti de cel care a tras semnalul, de aceea am ales varianta de a ne intoarce la locul faptei.
Am tot umblat si am tot cautat insa nimic....soarele incepuse sa devina oarecum neprietenos si ce sa vezi? Prahova curgea la vale.
La un moment dat prietenul meu cel mai bun, a vorbit cu mama lui la telefon timp in care ii spunea ca noi am ajuns la Busteni, dar exact in acel moment il zareste pe EL printre pietrele terasamentului...si va vine sa credeti sa nu insa era „Bubico” era dezmembrat insa intact. E drept nu i-am gasit bateria si asta pentru ca nu am mai stat sa o cautam caci deja pierdusem o ora cu cautarile, insa ce mai conta, peste 70% din „paguba” a fost recuperata in stare perfecta de functionare.
Am iesit la DN1 pentru a astepta un microbus spre Sinaia si numai bine ca a venit unul care ne-a dus pana la Busteni, unde am ajuns cu 2-3 ore mai tarziu decat programasem.
Si iata cum o poveste care parea ca se termina prost a devenit o poveste cu final neasteptat si „Bubico” vietuieste si in zilele noastre, asa ca am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa!
luni, 4 octombrie 2010
EP.6- RATACIT IN VALEA JIULUI
Ora 7.00 –dimineata. Actiunea incepe La Hotelul Petrosani din orasul cu acelasi nume, pardon municipiul cu acelasi nume!
Dupa ce am servit cel mai consistent mic dejun din toate timpurile si nu pot sa nu va fac putin invidiosi pe mine si uite ca va povestesc: platou rece si oua ochiuri cu branza.MMM..delicios nu ? Dar iata care era continutul platoului rece: 2 felii de cascaval , 2 felii de sunca...deci pana acum 4 felii ...toate transparente si una jumatate de rosie....si ajunge..ca deh ce e mult strica.
Asa cum spuneam la inceputul acestui al 6 lea episod ne gasim in Petrosani, nu pentru mult timp insa caci la ora 7.55 urmeaza sa plec spre resedinta judetului Gorj si anume Targu Jiu. Tinand seama ca sunt doar 60 de km distanta am ales sa merg cu un tren personal mai ales ca peisajul oferit de Defileul Jiului este extraordinar.
Ajuns in gara Petrosani cu doar 15 minute inainte de plecarea trenului, iar la casa de bilete aflu ca trenul (care se forma chiar din Petrosani) are intarziere 100 de minute, datorita faptului ca perechea lui a ramas defecta undeva inainte de Targu Jiu, pentru ca venea de la Craiova. Deoarece nu am avut alta solutie (nici pe cale auto nu aveam cu ce sa ajung la Targu Jiu), m-am resemnat si am luat loc pe unul din „fotoliile” din acea minunata gara si am stat. In jurul ora 9.15 soseste un tren din alta directie care avea capatul tot la Petrosani si personalul garii stabileste ca acel tren sa plece in locul celui intarziat care nici atunci nu aparuse. In jurul orei 9:45 prin statie se anunta ca trenul personal caruia i s-a dat un numar de tren special pleaca in directia Targu Jiu – Filiasi – Craiova. Si chiar au avut dreptate...a plecat.
Cu resemnarea de rigoare deja imi faceam planurile pentru ce aveam de facut la Targu Jiu punand la socoteala intarzierea acumulata. La un moment dat constat ca stationam intr-o statie mai mult de 5 minute, vad ca ne depaseste un tren de marfa, timpul se scurge si observ ca stam deja de 15 minute. Imi fac curaj si intreb controlorul ce se intampla si primesc un raspuns extrem de interesant: „pei de aici plecam la ora 12.46 (n.r. era ora 11.10) pentru ca de aici plecam pe o noua trasa a unui alt tren”. Sentimentul trait atunci de catre mine a fost unul care a provocat o serie de injuraturi la adresa CFR –ului, luand de asemenea decizia de a parasi garnitura de tren si a pleca in centrul localitatii unde stationam , pe numele ei Valea Sadului, incercand sa caut o alta modalitate de a ajunge la Targu Jiu. Paradoxal sau nu ne gaseam la 20 de km de oras, norocul meu a fost faptul ca din acea localitate plecau micobuze catre Targu Jiu.
Iata cum am ajuns eu la ora 12.30 in Targu Jiu trezit de la ora 6 dimineata...si nu erau decat 60 de km de parcurs.
Epilog:
Nu am rezistat si am facut reclamatie pentru acest fapt in statia CFR Targu Jiu si acum cand scriu am primit si raspunsul. Pe scurt: personalul de tren a spus ca a anuntat calatorii de faptul ca trenul se limiteaza la Valea Sadului, insa chiar si asa el a fost reprelucrat cum sa informeze calatorii, cat despre cei care in statia Petrosani a anuntat ca trenul merge la Craiova s-a deschis o ancheta prin care se va vedea care a fost cauza dezinformarii. De asemenea Regionala de Cai Ferate Craiova isi cere scuze pentru disconfort si ma asigura ca va lua toate masurile ce se impun pentru ca aceste fapte sa nu se mai intample.
Dupa ce am servit cel mai consistent mic dejun din toate timpurile si nu pot sa nu va fac putin invidiosi pe mine si uite ca va povestesc: platou rece si oua ochiuri cu branza.MMM..delicios nu ? Dar iata care era continutul platoului rece: 2 felii de cascaval , 2 felii de sunca...deci pana acum 4 felii ...toate transparente si una jumatate de rosie....si ajunge..ca deh ce e mult strica.
Asa cum spuneam la inceputul acestui al 6 lea episod ne gasim in Petrosani, nu pentru mult timp insa caci la ora 7.55 urmeaza sa plec spre resedinta judetului Gorj si anume Targu Jiu. Tinand seama ca sunt doar 60 de km distanta am ales sa merg cu un tren personal mai ales ca peisajul oferit de Defileul Jiului este extraordinar.
Ajuns in gara Petrosani cu doar 15 minute inainte de plecarea trenului, iar la casa de bilete aflu ca trenul (care se forma chiar din Petrosani) are intarziere 100 de minute, datorita faptului ca perechea lui a ramas defecta undeva inainte de Targu Jiu, pentru ca venea de la Craiova. Deoarece nu am avut alta solutie (nici pe cale auto nu aveam cu ce sa ajung la Targu Jiu), m-am resemnat si am luat loc pe unul din „fotoliile” din acea minunata gara si am stat. In jurul ora 9.15 soseste un tren din alta directie care avea capatul tot la Petrosani si personalul garii stabileste ca acel tren sa plece in locul celui intarziat care nici atunci nu aparuse. In jurul orei 9:45 prin statie se anunta ca trenul personal caruia i s-a dat un numar de tren special pleaca in directia Targu Jiu – Filiasi – Craiova. Si chiar au avut dreptate...a plecat.
Cu resemnarea de rigoare deja imi faceam planurile pentru ce aveam de facut la Targu Jiu punand la socoteala intarzierea acumulata. La un moment dat constat ca stationam intr-o statie mai mult de 5 minute, vad ca ne depaseste un tren de marfa, timpul se scurge si observ ca stam deja de 15 minute. Imi fac curaj si intreb controlorul ce se intampla si primesc un raspuns extrem de interesant: „pei de aici plecam la ora 12.46 (n.r. era ora 11.10) pentru ca de aici plecam pe o noua trasa a unui alt tren”. Sentimentul trait atunci de catre mine a fost unul care a provocat o serie de injuraturi la adresa CFR –ului, luand de asemenea decizia de a parasi garnitura de tren si a pleca in centrul localitatii unde stationam , pe numele ei Valea Sadului, incercand sa caut o alta modalitate de a ajunge la Targu Jiu. Paradoxal sau nu ne gaseam la 20 de km de oras, norocul meu a fost faptul ca din acea localitate plecau micobuze catre Targu Jiu.
Iata cum am ajuns eu la ora 12.30 in Targu Jiu trezit de la ora 6 dimineata...si nu erau decat 60 de km de parcurs.
Epilog:
Nu am rezistat si am facut reclamatie pentru acest fapt in statia CFR Targu Jiu si acum cand scriu am primit si raspunsul. Pe scurt: personalul de tren a spus ca a anuntat calatorii de faptul ca trenul se limiteaza la Valea Sadului, insa chiar si asa el a fost reprelucrat cum sa informeze calatorii, cat despre cei care in statia Petrosani a anuntat ca trenul merge la Craiova s-a deschis o ancheta prin care se va vedea care a fost cauza dezinformarii. De asemenea Regionala de Cai Ferate Craiova isi cere scuze pentru disconfort si ma asigura ca va lua toate masurile ce se impun pentru ca aceste fapte sa nu se mai intample.
vineri, 17 septembrie 2010
Ep.5- Automatul de bilete uituc
In ultima vreme cand a trebuit sa cumpar bilete de tren, am ales sa o fac de la automatele de bilete amplasate in incinta salilor unde se gasesc casele de bilete din Gara de Nord.
Intr-o zi de mai am venit la gara pentru a cumpara un bilet pentru ca urma sa plec a doua zi la Caransebes. Zis si facut.
Urmand toti pasii aferenti procurarii biletului prin intermediul automatului de bilete, am ajuns si la alegerea trenului (marele meu noroc este ca am fost informat si cunosteam foarte bine mersul trenurilor pe ruta Bucuresti – Caransebes)si SOC cum ar spune o clasica inca mult timp in viata, automatul vindea bilete la niste trenuri care cisculasera pana acum cateva zile pe rute ocolitoare datorita unor lucrari.
Prima data nu am inteles despre ce este vorba insa atunci cand m-am dumirit , am cerut informatii despre automatul pus pe farse unei doamne de la casa de bilete.
Atat in prima faza cat si in a doua ...doamna a refuzat sa creada ca masinaria ar juca astfel de feste insa am consvins-o sa iasa sa vada cu ochisorii dumneaei acest fapt. Si din nou SOC : s-a convins!
Oare ce s-ar fi intamplat daca eu cumparam bilet si ma trezeam dimineata in gara ca de fapt eu aveam bilet de accelerat si trenul era InterCity. Ce este si mai interesant este faptul ca daca doresti sa iti iei banii inapoi pe un bilet cumparat de la automat trebuie sa faci o cerere care este supusa spre a fi aprobata si abia in cateva zile iti iei banii inapoi. I-a ferit Dumnezeu sa mi se intample asta ca sa fi vazut atunci...hehehe!
Drept urmare placerea mea de a ma juca si a-mi cumpara bilet de la automatul care nu avea actualizat mersul trenurilor s-a terminat mai devreme decat as fi preconizat si am fost obligat sa imi cumpar bilet de la casa de bilete si nu oricum ci cu plata prin card. Cum se desfasoara aceasta operatiune?
Uhhh...pei sa va spun: te duci la casa de bilete , ceri un bilet spui ca vrei sa platesti cu cardul, apoi ti se emite biletul dar nu ti se da, primesti o foicica de hartie cu suma de plata, mergi la casa de bilete internationala achiti suma de pe foaie te intorci cu chitanta la casa de bilete lasi chitanta de la card (cea semnata de tine) si in sfarsit iti iei biletul si poti sa te duci linistit sa bei o bere caci ai reusit sa iti procuri bilet de calatorie cu trenul folosind o modalitate simpla.
Intr-o zi de mai am venit la gara pentru a cumpara un bilet pentru ca urma sa plec a doua zi la Caransebes. Zis si facut.
Urmand toti pasii aferenti procurarii biletului prin intermediul automatului de bilete, am ajuns si la alegerea trenului (marele meu noroc este ca am fost informat si cunosteam foarte bine mersul trenurilor pe ruta Bucuresti – Caransebes)si SOC cum ar spune o clasica inca mult timp in viata, automatul vindea bilete la niste trenuri care cisculasera pana acum cateva zile pe rute ocolitoare datorita unor lucrari.
Prima data nu am inteles despre ce este vorba insa atunci cand m-am dumirit , am cerut informatii despre automatul pus pe farse unei doamne de la casa de bilete.
Atat in prima faza cat si in a doua ...doamna a refuzat sa creada ca masinaria ar juca astfel de feste insa am consvins-o sa iasa sa vada cu ochisorii dumneaei acest fapt. Si din nou SOC : s-a convins!
Oare ce s-ar fi intamplat daca eu cumparam bilet si ma trezeam dimineata in gara ca de fapt eu aveam bilet de accelerat si trenul era InterCity. Ce este si mai interesant este faptul ca daca doresti sa iti iei banii inapoi pe un bilet cumparat de la automat trebuie sa faci o cerere care este supusa spre a fi aprobata si abia in cateva zile iti iei banii inapoi. I-a ferit Dumnezeu sa mi se intample asta ca sa fi vazut atunci...hehehe!
Drept urmare placerea mea de a ma juca si a-mi cumpara bilet de la automatul care nu avea actualizat mersul trenurilor s-a terminat mai devreme decat as fi preconizat si am fost obligat sa imi cumpar bilet de la casa de bilete si nu oricum ci cu plata prin card. Cum se desfasoara aceasta operatiune?
Uhhh...pei sa va spun: te duci la casa de bilete , ceri un bilet spui ca vrei sa platesti cu cardul, apoi ti se emite biletul dar nu ti se da, primesti o foicica de hartie cu suma de plata, mergi la casa de bilete internationala achiti suma de pe foaie te intorci cu chitanta la casa de bilete lasi chitanta de la card (cea semnata de tine) si in sfarsit iti iei biletul si poti sa te duci linistit sa bei o bere caci ai reusit sa iti procuri bilet de calatorie cu trenul folosind o modalitate simpla.
miercuri, 8 septembrie 2010
Ep. 4 – ZZZZZZZ
Continuand periplul prin minunata noastra Romanie, iata-ma iar sau din nou in Gara de Nord, asteptand cu deosebita placere sa plec spre Cluj Napoca, un oras in care intotdeauna am revenit cu placere.
Dar pana acolo este cale lunga si fiind noapte trebuie sa ajung odihnit acolo asa ca asa cum bine v-ati dat seama am rezervat un loc la vagonul de dormit, de data asta jos.
Trecand peste faptul ca trenul a avut intarziere de 30 de minute, deoarece venea de la Constanta, cu 10 minute sa plece spre Cluj Napoca am aflat si eu care imi va fi partener de dormitor. Nici nu ma gandeam ca nu ar fi un alt domn liceean trecut de a 2 sau a 3 a tinerete. Nimic nou pana aici, nu?
Iata ca trenul a pornit grabit spre Ardeal, iar eu am mai pierdut timpul pe culoar vreo ora si pe la ora 21.30 am intrat la somn….
Colegul meu de dormitor deja dormea si sforaia, dar un sforait decent daca l-as putea numi asa. Insa in momentul in care m-am lungit in patul meu de sus se auzeau niste zgomote din ce in ce mai apasatoare.
Stiind ca speranta moare ultima am tot sperat…ca poate la un moment dat sonorul va deveni din ce in ce mai mic…insa nu mare mi-a fost mirarea sa constat faptul ca de sus se auzeau niste sunete din ce in ce mai asurzitoare si care mai de care demne de locatari ai unei gradini zoologice.
In acest caz am inceput si eu : sa aprind / sting lumina, sa ma foiesc, sa bat in plafon si aceste miscari tot le-am repetat de cateva ori. Rezultatul? Da, ati ghicit ..nimic.
Deja parcursesem 2h si jumatate si iata-ne pe Valea Prahovei la Busteni si eu nu dormeam.
Atunci am luat decizia inteleapta sa imi pornesc laptopul si sa ascult muzica la casti …la maxim.
Zis si facut, insa in timp ce in casti imi curgeau frumoase si duioase ritmuri muzicale de sus in continuare se auzeau sunete care mai de care mai “placute”.
Insa ce sa vezi ...la un moment dat de sus s-a facut liniste.Eu deja dormeam cu castile langa urechi. Oare muzica din casti sa il fi trezit pe batranul tanar si sa se fi potolit?
Ramane o enigma acest lucru, important este ca am reusit sa dorm si norocos cum sunt, trenul a avut 90 de minute intarziere si am dormit si eu mai mult.
Dar pana acolo este cale lunga si fiind noapte trebuie sa ajung odihnit acolo asa ca asa cum bine v-ati dat seama am rezervat un loc la vagonul de dormit, de data asta jos.
Trecand peste faptul ca trenul a avut intarziere de 30 de minute, deoarece venea de la Constanta, cu 10 minute sa plece spre Cluj Napoca am aflat si eu care imi va fi partener de dormitor. Nici nu ma gandeam ca nu ar fi un alt domn liceean trecut de a 2 sau a 3 a tinerete. Nimic nou pana aici, nu?
Iata ca trenul a pornit grabit spre Ardeal, iar eu am mai pierdut timpul pe culoar vreo ora si pe la ora 21.30 am intrat la somn….
Colegul meu de dormitor deja dormea si sforaia, dar un sforait decent daca l-as putea numi asa. Insa in momentul in care m-am lungit in patul meu de sus se auzeau niste zgomote din ce in ce mai apasatoare.
Stiind ca speranta moare ultima am tot sperat…ca poate la un moment dat sonorul va deveni din ce in ce mai mic…insa nu mare mi-a fost mirarea sa constat faptul ca de sus se auzeau niste sunete din ce in ce mai asurzitoare si care mai de care demne de locatari ai unei gradini zoologice.
In acest caz am inceput si eu : sa aprind / sting lumina, sa ma foiesc, sa bat in plafon si aceste miscari tot le-am repetat de cateva ori. Rezultatul? Da, ati ghicit ..nimic.
Deja parcursesem 2h si jumatate si iata-ne pe Valea Prahovei la Busteni si eu nu dormeam.
Atunci am luat decizia inteleapta sa imi pornesc laptopul si sa ascult muzica la casti …la maxim.
Zis si facut, insa in timp ce in casti imi curgeau frumoase si duioase ritmuri muzicale de sus in continuare se auzeau sunete care mai de care mai “placute”.
Insa ce sa vezi ...la un moment dat de sus s-a facut liniste.Eu deja dormeam cu castile langa urechi. Oare muzica din casti sa il fi trezit pe batranul tanar si sa se fi potolit?
Ramane o enigma acest lucru, important este ca am reusit sa dorm si norocos cum sunt, trenul a avut 90 de minute intarziere si am dormit si eu mai mult.
joi, 2 septembrie 2010
Episodul 3- Apa
Daca in primele episoade ne-am gasit in vestul tarii, intamplarea din acest episod se petrece in partea de est a tarii noastre, anume in Moldova.
Ne gasim intr-o dupa amiaza de aprile calduros, in dulcele targ al Iesilor de unde hoinarul de serviciu urmeaza sa plece spre Bucuresti, asa ca actiunea incepe in gara din Iasi, in trenul rapid 662 ce leaga o fosta capitala de actuala capitala.
Ca orice hoinar care se respecta (din cand in cand ), am cumparat bilet la clasa 1, iar dupa o masa copioasa la o autoservire de langa gara, am urcat in tren. In compartimentul in care aveam loc am dat peste o doamna avocat. Dupa formalitatile de salut, am constatat ca in compartiment era ud pe jos. La inceput am crezut ca este putina apa, insa ulterior am constatat ca este foarte multa. Intreband in prima instanta pe conductorul de tren, dumnealui foarte amabil ne-a raspuns faptul ca poate cineva a deschis o sticla de apa minerala si a facut ud pe jos si ne-a dat si o solutie de moment , citez “luati loc in alta parte”.
Pare plauzibil, nimic de spus si tocmai de aceea impreuna cu “colega”de compartiment am incercat sa stergem pe jos apa, insa dupa ce ne-am chinuit cateva minute , fiecare cu ce a avut pe la el, dar am mai facut o constatare : apa era din ce in ce mai multa si in momentul cand am activat si simtul olfactiv mi-am dat seama ca este vorba de o apa aromata…(am uitat sa va spun: eram al doilea compartiment de la usa, deci aproape de toaleta).
Intre timp trenul pleaca si ajunge in cealalta gara a Iasiului, numita si Nicolina, dupa cartierul care o inconjoara. De aici mai primim inca trei “oaspeti” o batranica si un cuplu care se vedea ca nu merge cu trenul de obicei si daca aleg acest mijloc de transport calatoresc la clasa 1.
Si ei au fost surprinsi de ce au gasit in compartiment, nu de alta dar pana la Bucuresti un bilet costa 108 ron, iar ca sa dai banii astia si sa stai cu picioarele in apa, parca nu se cade, numai daca aveam vreo barcuta, un colac sau macar niste ratuste de plastic sa ne jucam ca sa ne treaca timpul intr-un mod distractiv.
Dupa ce s-au instalat si noii oaspeti eu mi-am luat laptopul si am plecat in cautarea uscatului…..si dupa putin timp (trei randuri mai incolo) am strigat : LOC USCAT !
In timp ce trenul se chinuia sa urce dealul catre Barnova soseste tantos controlorul pentru a verifica biletele. Observa ca mi-am schimbat locul si imi spune: “ ati vazut? E mai multa apa acum, cred ca a mai desfacut cineva inca o sticla de apa!”. La auzirea acestor vorbe nu rezist si ii spun ca nu a mai deschis nimeni nici o sticla de apa si ca e posibil sa fie de la toaleta sau de la posibile tevi etc…la care dumnealui razand imi spune : “domnule, trenul nu are tevi, iar toaleta este ecologica!”. Nu am mai continuat dialogul pentru ca am ajuns la concluzia ca nu ar fi avut rost, dar stateam si ma gandeam : oare chiar crede ce spune sau isi bate joc de mine? Eram indecis …nu stiam ce raspuns sa dau la aceasta dilema.
Insa raspunsul nu a ezitat sa apara si asta dupa ce am mers la toaleta. Fiind o persoana civilizata (cel putin asa inclin sa cred), am dorit sa trag apa …si am tras-o insa atunci am observat ca apa din vasul toaletei “ecologice” tasneste cu presiune si pe langa (nu de alta dar trenul nu are tevi), iar in toaleta apa era de cca 2 centimentri. Am uitat sa mentionez ca ma gaseam in alta toaleta decat cea de langa compartimentul unde aveam loc si asta pentru ca acea toaleta era inchisa….oare de ce ? Sa fi fost de vina ………APA?
Ne gasim intr-o dupa amiaza de aprile calduros, in dulcele targ al Iesilor de unde hoinarul de serviciu urmeaza sa plece spre Bucuresti, asa ca actiunea incepe in gara din Iasi, in trenul rapid 662 ce leaga o fosta capitala de actuala capitala.
Ca orice hoinar care se respecta (din cand in cand ), am cumparat bilet la clasa 1, iar dupa o masa copioasa la o autoservire de langa gara, am urcat in tren. In compartimentul in care aveam loc am dat peste o doamna avocat. Dupa formalitatile de salut, am constatat ca in compartiment era ud pe jos. La inceput am crezut ca este putina apa, insa ulterior am constatat ca este foarte multa. Intreband in prima instanta pe conductorul de tren, dumnealui foarte amabil ne-a raspuns faptul ca poate cineva a deschis o sticla de apa minerala si a facut ud pe jos si ne-a dat si o solutie de moment , citez “luati loc in alta parte”.
Pare plauzibil, nimic de spus si tocmai de aceea impreuna cu “colega”de compartiment am incercat sa stergem pe jos apa, insa dupa ce ne-am chinuit cateva minute , fiecare cu ce a avut pe la el, dar am mai facut o constatare : apa era din ce in ce mai multa si in momentul cand am activat si simtul olfactiv mi-am dat seama ca este vorba de o apa aromata…(am uitat sa va spun: eram al doilea compartiment de la usa, deci aproape de toaleta).
Intre timp trenul pleaca si ajunge in cealalta gara a Iasiului, numita si Nicolina, dupa cartierul care o inconjoara. De aici mai primim inca trei “oaspeti” o batranica si un cuplu care se vedea ca nu merge cu trenul de obicei si daca aleg acest mijloc de transport calatoresc la clasa 1.
Si ei au fost surprinsi de ce au gasit in compartiment, nu de alta dar pana la Bucuresti un bilet costa 108 ron, iar ca sa dai banii astia si sa stai cu picioarele in apa, parca nu se cade, numai daca aveam vreo barcuta, un colac sau macar niste ratuste de plastic sa ne jucam ca sa ne treaca timpul intr-un mod distractiv.
Dupa ce s-au instalat si noii oaspeti eu mi-am luat laptopul si am plecat in cautarea uscatului…..si dupa putin timp (trei randuri mai incolo) am strigat : LOC USCAT !
In timp ce trenul se chinuia sa urce dealul catre Barnova soseste tantos controlorul pentru a verifica biletele. Observa ca mi-am schimbat locul si imi spune: “ ati vazut? E mai multa apa acum, cred ca a mai desfacut cineva inca o sticla de apa!”. La auzirea acestor vorbe nu rezist si ii spun ca nu a mai deschis nimeni nici o sticla de apa si ca e posibil sa fie de la toaleta sau de la posibile tevi etc…la care dumnealui razand imi spune : “domnule, trenul nu are tevi, iar toaleta este ecologica!”. Nu am mai continuat dialogul pentru ca am ajuns la concluzia ca nu ar fi avut rost, dar stateam si ma gandeam : oare chiar crede ce spune sau isi bate joc de mine? Eram indecis …nu stiam ce raspuns sa dau la aceasta dilema.
Insa raspunsul nu a ezitat sa apara si asta dupa ce am mers la toaleta. Fiind o persoana civilizata (cel putin asa inclin sa cred), am dorit sa trag apa …si am tras-o insa atunci am observat ca apa din vasul toaletei “ecologice” tasneste cu presiune si pe langa (nu de alta dar trenul nu are tevi), iar in toaleta apa era de cca 2 centimentri. Am uitat sa mentionez ca ma gaseam in alta toaleta decat cea de langa compartimentul unde aveam loc si asta pentru ca acea toaleta era inchisa….oare de ce ? Sa fi fost de vina ………APA?
marți, 31 august 2010
Ep.2- Marfarul buclucas
Dupa cateva zile petrecute in vestul tarii (Caransebes, Timisoara si Arad), a venit vremea sa imi continui circuitul catre Deva-Hunedoara-Petrosani.
O sa ma limitez doar la traseul Arad-Deva, o sa vedeti in cele ce urmeaza: ne aflam intr-o dimineata ploioasa de aprilie si ne gasim in orasul Arad.
Dupa o noapte petrecuta la un hotel excelent pe care il recomand tuturor care viziteaza Aradul (Hotel Coandi), mi-am facut bagajul si am luat un taxi care sa ma duca spre gara Aradu Nou, numita de localnici si “gara mica”. De aici trebuia sa iau un tren Intercity care circula deviat de la Timisoara spre Bucuresti, datorita unor lucrari care sunt la Drobeta Turnu Severin. Acest tren oprea numai in aceasta gara mica din Arad, deoarece numai intra in gara mare, pentru ca ar fi trebuit sa reburseze (sa mute locomotiva in capatul celalalt al trenului), iar asta ar fi insemnat timp pierdut, mai ales ca pe acest traseu deviat face mai mult cu 4h decat pe traseul initial.
Lasand la o parte aceste detalii, iata ca se face ora 7.27 si trenul soseste in statie. Ma urc in tren si astept sa plece. Si am asteptat…5 minute, ….10 minute….chiar 20 de minute. Intr-un final am simtit ca trenul face niste manevre si ce sa vezi? Locomotiva noastra s-a detasat de garnitura si a plecat, spre surprinderea noastra a calatorilor care ne gaseam in primul vagon.
Ca orice curiosi…am intrebat personalul trenului ce s-a intamplat. Am primit imediat raspuns: un tren de marfa s-a defectat pe linia pe care trebuia sa plecam noi, la cca 8 km de gara, si locomotiva noastra s-a dus s ail tracteze sa il aduca in gara si apoi sa ne cupleze si sa ne continuam traseul. Toata aceasta desteapta manevra ne-a costat aproximativ 1h si 20 min de intarziere.
Imediat la aflarea minunatei manevre, am intrebat controlorul cum de s-a gasit aceasta solutie “inteligenta” ? Locomotiva noastra era singura din tot Aradul? Mai mult de ce nu ne-a dus in gara mare, ne punea locomotiva la celalalt capat si porneam mai departe. Am fi facut intarziere dar nu de 1h si 20, poate de maxim 30 de minute. Era ceva, nu? Conductorul de tren mi-a spus ca si el ar fi facut la fel, insa “domnii de la birouri coordoneaza traficul”.
In consecinta, in asteptarea locomotivei plecata dupa marfarul care a avut neobrazarea sa se defecteze tocmai pe linia noastra, am decis sa fac …ghiciti…o reclamatie . Asa ca am mers la casa de bilete, am cerut registrul de reclamatii unde m-am descarcat si in timp ce scriam am intrebat-o pe doamna casier daca stie in ce conditii pot fi despagubit datorita faptului ca trenul are intarziere. (nr-In Gara de Nord-Bucuresti erau mai multe postere cu o directive a Uniunii Europene conform careia daca trenul intarzie intre 60 si 120 de minute, atunci la statia de destinatie ti se restituie 25% din contravaloarea biletului, iar daca trenul intarzie peste 120 de minute, banii restituiti reprezinta 50% din contravaloarea biletului), doamna mi-a spus ca nu stie nimic depsre asta. Eu am insistat …”cum nu stiti?”…atunci dumneaei imi spune:”eu sunt o proasta, domnule!”. Am lasat-o in pace, am terminat de scris si am iesit pe peron, uitandu-ma la trenul nostru care era format din 4 vagoane…si atat…intr-o gara mica…un tren cu un rang atat de mare….jenant, as putea spune!
Dupa ceva timp locomotiva a revenit la trenul nostru si am pornit spre Deva.
Daca ati fi crezut ca povestea se termina aici, ei bine, dragii mei, am o supriza pentru voi! Nu-I asa?
Ajuns in Deva, proaspat cazat la hotel, suna telefonul…la celalalt capat al firului se gasea un reprezentant al Regionalei CFR Calatori Timisoara, care m-a sunat in legatura cu reclamatia pe care o facusem acum 3 ore. De necrezut, nu? Si-a cerut scuze pentru intamplare si a incercat sa imi explice cum a fost totul, dar asta nu m-a convins ca situatia a fost coordonata prost si s-a pierdut foarte mult timp. Tot acel stimat domn, mi-a explicat si cum sta treaba cu despagubirile: pe teritoriul Romaniei, numai daca circuli cu tren international, beneficiezi de acea despagubire, pentru ca in trafic intern s-a obtinut o derogare, datorita calitatii caii ferate.
Asa ca dragilor, daca alegeti sa calatoriti pe un traseu intern, cu un tren international si acesta intarzie dupa ce voi v-ati urcat in tren, aveti dreptul la despagubire. Si nu este mare birocratie sa obtineti banii: ajungeti in statia de destinatie, mergeti la casa de bilete, prezentati biletul, completati un formular si apoi o sa primiti banii in cont sau la posta, cum vreti voi.
Concluziile le trageti voi......
SFARSITUL EPISODULUI 2
O sa ma limitez doar la traseul Arad-Deva, o sa vedeti in cele ce urmeaza: ne aflam intr-o dimineata ploioasa de aprilie si ne gasim in orasul Arad.
Dupa o noapte petrecuta la un hotel excelent pe care il recomand tuturor care viziteaza Aradul (Hotel Coandi), mi-am facut bagajul si am luat un taxi care sa ma duca spre gara Aradu Nou, numita de localnici si “gara mica”. De aici trebuia sa iau un tren Intercity care circula deviat de la Timisoara spre Bucuresti, datorita unor lucrari care sunt la Drobeta Turnu Severin. Acest tren oprea numai in aceasta gara mica din Arad, deoarece numai intra in gara mare, pentru ca ar fi trebuit sa reburseze (sa mute locomotiva in capatul celalalt al trenului), iar asta ar fi insemnat timp pierdut, mai ales ca pe acest traseu deviat face mai mult cu 4h decat pe traseul initial.
Lasand la o parte aceste detalii, iata ca se face ora 7.27 si trenul soseste in statie. Ma urc in tren si astept sa plece. Si am asteptat…5 minute, ….10 minute….chiar 20 de minute. Intr-un final am simtit ca trenul face niste manevre si ce sa vezi? Locomotiva noastra s-a detasat de garnitura si a plecat, spre surprinderea noastra a calatorilor care ne gaseam in primul vagon.
Ca orice curiosi…am intrebat personalul trenului ce s-a intamplat. Am primit imediat raspuns: un tren de marfa s-a defectat pe linia pe care trebuia sa plecam noi, la cca 8 km de gara, si locomotiva noastra s-a dus s ail tracteze sa il aduca in gara si apoi sa ne cupleze si sa ne continuam traseul. Toata aceasta desteapta manevra ne-a costat aproximativ 1h si 20 min de intarziere.
Imediat la aflarea minunatei manevre, am intrebat controlorul cum de s-a gasit aceasta solutie “inteligenta” ? Locomotiva noastra era singura din tot Aradul? Mai mult de ce nu ne-a dus in gara mare, ne punea locomotiva la celalalt capat si porneam mai departe. Am fi facut intarziere dar nu de 1h si 20, poate de maxim 30 de minute. Era ceva, nu? Conductorul de tren mi-a spus ca si el ar fi facut la fel, insa “domnii de la birouri coordoneaza traficul”.
In consecinta, in asteptarea locomotivei plecata dupa marfarul care a avut neobrazarea sa se defecteze tocmai pe linia noastra, am decis sa fac …ghiciti…o reclamatie . Asa ca am mers la casa de bilete, am cerut registrul de reclamatii unde m-am descarcat si in timp ce scriam am intrebat-o pe doamna casier daca stie in ce conditii pot fi despagubit datorita faptului ca trenul are intarziere. (nr-In Gara de Nord-Bucuresti erau mai multe postere cu o directive a Uniunii Europene conform careia daca trenul intarzie intre 60 si 120 de minute, atunci la statia de destinatie ti se restituie 25% din contravaloarea biletului, iar daca trenul intarzie peste 120 de minute, banii restituiti reprezinta 50% din contravaloarea biletului), doamna mi-a spus ca nu stie nimic depsre asta. Eu am insistat …”cum nu stiti?”…atunci dumneaei imi spune:”eu sunt o proasta, domnule!”. Am lasat-o in pace, am terminat de scris si am iesit pe peron, uitandu-ma la trenul nostru care era format din 4 vagoane…si atat…intr-o gara mica…un tren cu un rang atat de mare….jenant, as putea spune!
Dupa ceva timp locomotiva a revenit la trenul nostru si am pornit spre Deva.
Daca ati fi crezut ca povestea se termina aici, ei bine, dragii mei, am o supriza pentru voi! Nu-I asa?
Ajuns in Deva, proaspat cazat la hotel, suna telefonul…la celalalt capat al firului se gasea un reprezentant al Regionalei CFR Calatori Timisoara, care m-a sunat in legatura cu reclamatia pe care o facusem acum 3 ore. De necrezut, nu? Si-a cerut scuze pentru intamplare si a incercat sa imi explice cum a fost totul, dar asta nu m-a convins ca situatia a fost coordonata prost si s-a pierdut foarte mult timp. Tot acel stimat domn, mi-a explicat si cum sta treaba cu despagubirile: pe teritoriul Romaniei, numai daca circuli cu tren international, beneficiezi de acea despagubire, pentru ca in trafic intern s-a obtinut o derogare, datorita calitatii caii ferate.
Asa ca dragilor, daca alegeti sa calatoriti pe un traseu intern, cu un tren international si acesta intarzie dupa ce voi v-ati urcat in tren, aveti dreptul la despagubire. Si nu este mare birocratie sa obtineti banii: ajungeti in statia de destinatie, mergeti la casa de bilete, prezentati biletul, completati un formular si apoi o sa primiti banii in cont sau la posta, cum vreti voi.
Concluziile le trageti voi......
SFARSITUL EPISODULUI 2
Abonați-vă la:
Postări (Atom)