Dupa cateva zile petrecute in vestul tarii (Caransebes, Timisoara si Arad), a venit vremea sa imi continui circuitul catre Deva-Hunedoara-Petrosani.
O sa ma limitez doar la traseul Arad-Deva, o sa vedeti in cele ce urmeaza: ne aflam intr-o dimineata ploioasa de aprilie si ne gasim in orasul Arad.
Dupa o noapte petrecuta la un hotel excelent pe care il recomand tuturor care viziteaza Aradul (Hotel Coandi), mi-am facut bagajul si am luat un taxi care sa ma duca spre gara Aradu Nou, numita de localnici si “gara mica”. De aici trebuia sa iau un tren Intercity care circula deviat de la Timisoara spre Bucuresti, datorita unor lucrari care sunt la Drobeta Turnu Severin. Acest tren oprea numai in aceasta gara mica din Arad, deoarece numai intra in gara mare, pentru ca ar fi trebuit sa reburseze (sa mute locomotiva in capatul celalalt al trenului), iar asta ar fi insemnat timp pierdut, mai ales ca pe acest traseu deviat face mai mult cu 4h decat pe traseul initial.
Lasand la o parte aceste detalii, iata ca se face ora 7.27 si trenul soseste in statie. Ma urc in tren si astept sa plece. Si am asteptat…5 minute, ….10 minute….chiar 20 de minute. Intr-un final am simtit ca trenul face niste manevre si ce sa vezi? Locomotiva noastra s-a detasat de garnitura si a plecat, spre surprinderea noastra a calatorilor care ne gaseam in primul vagon.
Ca orice curiosi…am intrebat personalul trenului ce s-a intamplat. Am primit imediat raspuns: un tren de marfa s-a defectat pe linia pe care trebuia sa plecam noi, la cca 8 km de gara, si locomotiva noastra s-a dus s ail tracteze sa il aduca in gara si apoi sa ne cupleze si sa ne continuam traseul. Toata aceasta desteapta manevra ne-a costat aproximativ 1h si 20 min de intarziere.
Imediat la aflarea minunatei manevre, am intrebat controlorul cum de s-a gasit aceasta solutie “inteligenta” ? Locomotiva noastra era singura din tot Aradul? Mai mult de ce nu ne-a dus in gara mare, ne punea locomotiva la celalalt capat si porneam mai departe. Am fi facut intarziere dar nu de 1h si 20, poate de maxim 30 de minute. Era ceva, nu? Conductorul de tren mi-a spus ca si el ar fi facut la fel, insa “domnii de la birouri coordoneaza traficul”.
In consecinta, in asteptarea locomotivei plecata dupa marfarul care a avut neobrazarea sa se defecteze tocmai pe linia noastra, am decis sa fac …ghiciti…o reclamatie . Asa ca am mers la casa de bilete, am cerut registrul de reclamatii unde m-am descarcat si in timp ce scriam am intrebat-o pe doamna casier daca stie in ce conditii pot fi despagubit datorita faptului ca trenul are intarziere. (nr-In Gara de Nord-Bucuresti erau mai multe postere cu o directive a Uniunii Europene conform careia daca trenul intarzie intre 60 si 120 de minute, atunci la statia de destinatie ti se restituie 25% din contravaloarea biletului, iar daca trenul intarzie peste 120 de minute, banii restituiti reprezinta 50% din contravaloarea biletului), doamna mi-a spus ca nu stie nimic depsre asta. Eu am insistat …”cum nu stiti?”…atunci dumneaei imi spune:”eu sunt o proasta, domnule!”. Am lasat-o in pace, am terminat de scris si am iesit pe peron, uitandu-ma la trenul nostru care era format din 4 vagoane…si atat…intr-o gara mica…un tren cu un rang atat de mare….jenant, as putea spune!
Dupa ceva timp locomotiva a revenit la trenul nostru si am pornit spre Deva.
Daca ati fi crezut ca povestea se termina aici, ei bine, dragii mei, am o supriza pentru voi! Nu-I asa?
Ajuns in Deva, proaspat cazat la hotel, suna telefonul…la celalalt capat al firului se gasea un reprezentant al Regionalei CFR Calatori Timisoara, care m-a sunat in legatura cu reclamatia pe care o facusem acum 3 ore. De necrezut, nu? Si-a cerut scuze pentru intamplare si a incercat sa imi explice cum a fost totul, dar asta nu m-a convins ca situatia a fost coordonata prost si s-a pierdut foarte mult timp. Tot acel stimat domn, mi-a explicat si cum sta treaba cu despagubirile: pe teritoriul Romaniei, numai daca circuli cu tren international, beneficiezi de acea despagubire, pentru ca in trafic intern s-a obtinut o derogare, datorita calitatii caii ferate.
Asa ca dragilor, daca alegeti sa calatoriti pe un traseu intern, cu un tren international si acesta intarzie dupa ce voi v-ati urcat in tren, aveti dreptul la despagubire. Si nu este mare birocratie sa obtineti banii: ajungeti in statia de destinatie, mergeti la casa de bilete, prezentati biletul, completati un formular si apoi o sa primiti banii in cont sau la posta, cum vreti voi.
Concluziile le trageti voi......
SFARSITUL EPISODULUI 2
marți, 31 august 2010
Hoinarului ii sade bine cu drumul ! INTRO + EP.1
INTRO
Am ales sa fac acest blog al hoinarilor pentru ca vreau sa impartasesc din intamplarile mele mai mult sau mai putin haioase dar reale, traite de mine in ultiml an cand datorita serviciului pe care il am calatoresc foarte mult atat cu trenul cat si cu autobuzul.
Dar gata cu vorbaria si hai sa citim impreuna episodul 1.
Lectura placuta!
Hoinarului ii sade bine cu drumul
Ep.1-“Spaga”
O frumoasa noapte de primvara, unde mai pui ca era si duminica, iar eu cu papornita , numita si troller, am pornit spre directia Timisoara, orasul de unde a pornit filmul artistic “Revolutia Romana”-productie decembrie 1989, cu escala la Caransebes.
Am ales sa calatoresc cu trenul, la vagonul de dormit, asa ca iata-ma in Gara de Nord, pregatit sa ma imbarc in trenul rapid 13695, numit si “Valahia” un “frumos” expres de noapte, care printre altele avea in compunere vagoane pentru Belgrad. Pana aici nimic deosebit, multi ar spune …asa si? Pei …da, vagoanele care circulau la Belgrad erau vagoane care sunt in general pe trenurile PERSONALE, in timp ce vagoanele care circulau in trafic intern erau de Intercity. Dragut, nu? Functioneaza dupa un mecanism nestiut de nimeni , marketingul societatii noastre de cale ferata, nu-I asa?
Trecand peste aceasta minora observatie , am ajus cu mai putin de 5 minute inainte de plecarea trenului la vagonul cu care urma sa calatoresc (fiind tren de noapte am ales vagonul de dormit), numai ca exista o mica problema pe care urma sa o rezolv in tren, mai précis eu aveam loc la patul de sus si intre noi fie vorba, eu dorm ca un bolovan si imi e cam frica sa dorm sus , ca cine stie, poate pic de acolo si ala sunt.
Am asteptat cuminte sa imi vina partenerul de dormitor, care a aparut chiar inainte sa plece trenul, este vorba despre un tanar liceean de aproximativ 60 de ani, asa ca m-am decis sa vorbesc cu insotitorul de vagon, poate mai are vreun pat liber jos. Si am vorbit…in prima instanta nu a existat nici un loc, dar dupa 5 minute am fost chemat la dumnealui si mi s-a spus , citez: “De la Rosiori se urca cineva, eu o sa il pot convinge sa doarma sus, dar asta numai in cazul in care dumneavoastra ma convingeti pe mine”. De obicei nu imi pica fisa, insa de data asta mi-a picat si atunci am scos 10 ron si i-am dat (a fost o intamplare, caci vroiam sa ii dau 5 ron ), Citez din nou: “cam subtire, dar fie …”.
Acestea fiind spuse, mi-am luat bagajul, am parasit partenerul de pat, si am mers in alt dormitor unde eram singur pana la Rosiori.
Intre timp pleoapele s-au asternut peste ochii mei caprui si intr-un tarziu cand trenul gonea spre Banat m-am trezit , eram singur , ….si trecusem de Rosiori…
Am ales sa fac acest blog al hoinarilor pentru ca vreau sa impartasesc din intamplarile mele mai mult sau mai putin haioase dar reale, traite de mine in ultiml an cand datorita serviciului pe care il am calatoresc foarte mult atat cu trenul cat si cu autobuzul.
Dar gata cu vorbaria si hai sa citim impreuna episodul 1.
Lectura placuta!
Hoinarului ii sade bine cu drumul
Ep.1-“Spaga”
O frumoasa noapte de primvara, unde mai pui ca era si duminica, iar eu cu papornita , numita si troller, am pornit spre directia Timisoara, orasul de unde a pornit filmul artistic “Revolutia Romana”-productie decembrie 1989, cu escala la Caransebes.
Am ales sa calatoresc cu trenul, la vagonul de dormit, asa ca iata-ma in Gara de Nord, pregatit sa ma imbarc in trenul rapid 13695, numit si “Valahia” un “frumos” expres de noapte, care printre altele avea in compunere vagoane pentru Belgrad. Pana aici nimic deosebit, multi ar spune …asa si? Pei …da, vagoanele care circulau la Belgrad erau vagoane care sunt in general pe trenurile PERSONALE, in timp ce vagoanele care circulau in trafic intern erau de Intercity. Dragut, nu? Functioneaza dupa un mecanism nestiut de nimeni , marketingul societatii noastre de cale ferata, nu-I asa?
Trecand peste aceasta minora observatie , am ajus cu mai putin de 5 minute inainte de plecarea trenului la vagonul cu care urma sa calatoresc (fiind tren de noapte am ales vagonul de dormit), numai ca exista o mica problema pe care urma sa o rezolv in tren, mai précis eu aveam loc la patul de sus si intre noi fie vorba, eu dorm ca un bolovan si imi e cam frica sa dorm sus , ca cine stie, poate pic de acolo si ala sunt.
Am asteptat cuminte sa imi vina partenerul de dormitor, care a aparut chiar inainte sa plece trenul, este vorba despre un tanar liceean de aproximativ 60 de ani, asa ca m-am decis sa vorbesc cu insotitorul de vagon, poate mai are vreun pat liber jos. Si am vorbit…in prima instanta nu a existat nici un loc, dar dupa 5 minute am fost chemat la dumnealui si mi s-a spus , citez: “De la Rosiori se urca cineva, eu o sa il pot convinge sa doarma sus, dar asta numai in cazul in care dumneavoastra ma convingeti pe mine”. De obicei nu imi pica fisa, insa de data asta mi-a picat si atunci am scos 10 ron si i-am dat (a fost o intamplare, caci vroiam sa ii dau 5 ron ), Citez din nou: “cam subtire, dar fie …”.
Acestea fiind spuse, mi-am luat bagajul, am parasit partenerul de pat, si am mers in alt dormitor unde eram singur pana la Rosiori.
Intre timp pleoapele s-au asternut peste ochii mei caprui si intr-un tarziu cand trenul gonea spre Banat m-am trezit , eram singur , ….si trecusem de Rosiori…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)