Hoinarului ii sade bine cu drumul ! INTRO + EP.1

INTRO

Am ales sa fac acest blog al hoinarilor pentru ca vreau sa impartasesc din intamplarile mele mai mult sau mai putin haioase dar reale, traite de mine in ultiml an cand datorita serviciului pe care il am calatoresc foarte mult atat cu trenul cat si cu autobuzul.
Dar gata cu vorbaria si hai sa citim impreuna episodul 1.

Lectura placuta!


Hoinarului ii sade bine cu drumul
Ep.1-“Spaga”
O frumoasa noapte de primvara, unde mai pui ca era si duminica, iar eu cu papornita , numita si troller, am pornit spre directia Timisoara, orasul de unde a pornit filmul artistic “Revolutia Romana”-productie decembrie 1989, cu escala la Caransebes.
Am ales sa calatoresc cu trenul, la vagonul de dormit, asa ca iata-ma in Gara de Nord, pregatit sa ma imbarc in trenul rapid 13695, numit si “Valahia” un “frumos” expres de noapte, care printre altele avea in compunere vagoane pentru Belgrad. Pana aici nimic deosebit, multi ar spune …asa si? Pei …da, vagoanele care circulau la Belgrad erau vagoane care sunt in general pe trenurile PERSONALE, in timp ce vagoanele care circulau in trafic intern erau de Intercity. Dragut, nu? Functioneaza dupa un mecanism nestiut de nimeni , marketingul societatii noastre de cale ferata, nu-I asa?
Trecand peste aceasta minora observatie , am ajus cu mai putin de 5 minute inainte de plecarea trenului la vagonul cu care urma sa calatoresc (fiind tren de noapte am ales vagonul de dormit), numai ca exista o mica problema pe care urma sa o rezolv in tren, mai précis eu aveam loc la patul de sus si intre noi fie vorba, eu dorm ca un bolovan si imi e cam frica sa dorm sus , ca cine stie, poate pic de acolo si ala sunt.
Am asteptat cuminte sa imi vina partenerul de dormitor, care a aparut chiar inainte sa plece trenul, este vorba despre un tanar liceean de aproximativ 60 de ani, asa ca m-am decis sa vorbesc cu insotitorul de vagon, poate mai are vreun pat liber jos. Si am vorbit…in prima instanta nu a existat nici un loc, dar dupa 5 minute am fost chemat la dumnealui si mi s-a spus , citez: “De la Rosiori se urca cineva, eu o sa il pot convinge sa doarma sus, dar asta numai in cazul in care dumneavoastra ma convingeti pe mine”. De obicei nu imi pica fisa, insa de data asta mi-a picat si atunci am scos 10 ron si i-am dat (a fost o intamplare, caci vroiam sa ii dau 5 ron ), Citez din nou: “cam subtire, dar fie …”.
Acestea fiind spuse, mi-am luat bagajul, am parasit partenerul de pat, si am mers in alt dormitor unde eram singur pana la Rosiori.
Intre timp pleoapele s-au asternut peste ochii mei caprui si intr-un tarziu cand trenul gonea spre Banat m-am trezit , eram singur , ….si trecusem de Rosiori…